În orice univers pe care ţi-l poţi imagina, sau oricare îl poţi descoperi, există acea problemă, problema comună tuturor universelor, galaxiilor şi ce mama naibii mai există: TREZIREA!!! Fie ea de dimineaţă, de dupamasă, de seară (în cazul adolescenţilor de noi în special), chiar şi trezirea din beţie.
Procesul ăsta de distrugere a calmului, a bunătăţii omului şi tot ce este frumos, mă face să vreau să îmi ard toate "circuitele" care au legătură directă sau indirectă cu somnul. Aş vrea să îmi pot utiliza 15% din capacitatea creierului sau cât mama dracului trebuie că să fiu capabil să anulez tot ce duce la trezire, măcar aşa aş fi pacifist. Da, sună aiurea, dar mă enervez pe oameni, probabil nevinovaţi, doar pentru că sunt frustrat că m-am trezit de dimineaţă (in cele mai multe cazuri).
Cât de tare ar fi să rămân treaz pe veci (sau cât sunt tânăr măcar), ştiu sigur că nu m-aş plictisi, aş vedea toate filmele, aş desena la greu, eventual mi-aş face temele şi multe alte lucruri pe care nu le făceam din cauză că mi se face somn şi ziua următoare uit sau nu mai am timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu