Călătoria in timp. Interpretare.

   Vreau să mă pun să dorm, să mă trezesc peste o generaţie. Să îmi văd colegii/prietenii la vârsta părinţilor, vreau copiii lor să îmi fie de vârsta apropiată mie, să văd câte puţin din prietenii mei în copiii lor. Vreau să-mi văd fratele, care la prima vedere i-aş zice bună ziua! Sunt curios cât de ciudat s-ar uita la mine, sau câte amintiri i-ar trece prin faţă? Cum ar reacţiona? Vreau să îmi văd prietena, cu părul tuns scurt, vopsit(tipic vârstei), să aibă un soţ cu ochelari, care să poarte maieu sub cămaşă, să-l salut cu 'bună ziua!' şi pe el, chiar dacă în generaţia mea, îi ziceam 'mucosule'.  
   Dacă asta s-ar întâmpla, eu ce aş face? Aş sta toată ziua cu oamenii mari de vorbă? Aş căuta pe toată lumea? Ce s-ar întâmpla dacă nu aş fi recunoscut? Când m-aş reînscrie la şcoală (trecând peste partea cu reactualizarea actelor) aş da peste mulţi profesori pe care poate în vechea mea generaţie îi tachinam, sau îi apăram, sau pur şi simplu stăteam la aceaşi masă în oraş cu ei. Cât de ciudat ar fi să mă înveţe mai departe de unde am rămas? Oare unul din acei profesori ar retrăi lecţia care mi-ar predao? Şi-ar imagina gălăgia din clasă, râsetele în surdină, nervii profesorilor, bucuria de a suna şi de a sta de serviciu? 
   Vreau ca măcar odată în viaţa să mi se întâmple asta. Vreau să va IMAGINAŢI fiecare o asemenea trăire, garantez că o să rămâneţi plăcut surprinşi!