Omule de mine!

   Fiecare ciudat, neciudat, om sau neom este la fel de om ca oricine. Cum vine asta? Foarte simplu. Când a fost ultima dată să te mulţumeşti cu un singur lucru (nu neapărat material) primit, fără să faci mutre, fără să faci crize, sau fără măcar să te gândeşti că se putea şi mai bine? Atunci când ai primit mai mult decât ţi-ai dorit. 
   Omule de mine, eşti atât de neajuns în toate, că dacă ai primi viaţa veşnică, te-ai sătură de ea. Omule de mine, eşti atât de materialist, încât dacă ai primi cel mai scump obiect din lume, ai face mutre că nu are ghid de utilizare. Omule de mine, omule de tine, îţi dau câte exemple vrei, dar o fac degeaba, oricum niciunul din ele nu o să te lămurească! 
   M-am gândit că mie, omul de mine, mi s-ar potrivi cel mai bine ceva ce toată lumea a avut deja, ceva de ce toată lumea s-a folosit. Drept exemple o să dau o viaţa trăită, preocuparea mea ar fi să corectez viaţa aia trăită de cineva, mai ales că aş sti deja ce s-a intamplat acolo, nu aş mai fi plictisit de viaţa veşnică. Un obiect hiper folosit de toată lumea, aşa l-aş face să meargă altcumva, în loc să mă plictisesc cu funcţia pe care deja o are. Aş căuta să dau eu exemple, în loc să fiu nesătul de ele. Asta m-ar face să fiu, un 'altfel', nu un om, un neom, un ciudat, sau neciudat. Odată cu funcţia de 'altfel', ori m-aş lăsa aşa, ori aş împrăştia 'microbul' peste toate genurile de mai sus.