Ceva din fiecare...

   Rămâne tot cantitatea aia, rămâne tot claritatea aia, dar e deja un timp trecut de la început. Sunt obosit de 'ceva-ul' ăla, mă gândesc cât de puţin mai am şi pare mai mult decât a fost până acum. Îmi tremură picioarele, ceva trebuie să se schimbe, sau ar trebui să se schimbe ceva la 'ceva-ul' ăla. Cât de grele pot fi câteva grame? Aveţi şi voi idee, nu mă refer neapărat la un singur lucru, fiecare avem 'ceva-ul' care nu ne lasă să trăim normal, care ne face să credem că trăim pe episoade, care ar fi prea ciudat să dispară dintr-o dată. 
   Oricum, ar apărea altceva, poate mai puţine grame, cu mai multă greutate. De ce nu se poate învârti ceva bine în jurul meu zi de zi? Doar sunt tânăr, ei bine nu mă plâng şi zic că 'îi plin de greutăţi' pe aici, dar ştiţi şi voi, parcă este un pic de loc şi pentru bine, doza aia de bine care lipseşte în fiecare zi, nu-i mare, dar când lipseşte se simte. 
   Aş vrea să visez, în loc să mă gândesc că într-o oră, de pildă, trebuie să fac una sau alta, la fel cum copiii săraci din vremurile trecute ar fi vrut pâine în loc de mămăligă. Asta înseamnă că amândouă lucruri au scop comun, doar că formă, importantă şi gust diferit. 
   Cineva să interzică gândurile şi să legalizeze visele, astfel încât să îmi pot concepe ideea, să pot anula timpul, să trăiesc, nu să mă trăiască viaţa. Aproape că nu îmi dau seama ce fac. Ce fac? Repet zi de zi obiceiurile din prima zi care nu neapărat să fi fost rea, dar dacă se repetă devine diabolică şi asta unde duce? Către nicăieri, către lumea gândurilor, nu a viselor, lumea din care fac eu parte