Noi ne alegem cuvintele!

   Stau şi mă gândesc de atâta timp, oare persoanele care ne sunt dragi le folosim, sau chiar nu ne dăm seama de sensul propoziţiei? Care propoziţie? "Am nevoie de tine!". De fiecare dată când ar trebui să folosesc termenele astea, mă străduiesc să le schimb, şi cum nu găsesc altceva decât siropoşenii de prost gust, prefer să nu zic nimic, în schimb persoanele acelea cărora ar trebui să le adresez asta, cred că ori nu simt nimic, ori mă gândesc la altcineva. Asta ar însemna că trebuie să fiu pe interes ca săfie persoană dragă lângă mine? Nu, prefer să am puţini prieteni, de care să nu am nevoie, dar să fie lângă mine tot timpul. Mai este de observat şi faptul că aceia 'de care avem nevoie', se bucura şi sunt ciudat de entuziasmaţi cand aud asta. 
   Persoanele dragi nouă ar trebui să fie că şi obiectele, brăţările 'de amintire', spre exemplu. Nu avem nevoie de ele, pentru că tot timpul ne schimbăm costumaţiile, şide cele mai multe ori nu se potrivesc brăţările cu nimic din ceea cu ce suntem imbracati, însă tot timpul le avem pe mâna, la vedere. Şi este necesar câteodată să vorbim cu câte un obiect, sună nebunesc, dar e ceva normal. Ei bine atunci când o facem, niciodată nu spunem brăţării că avem nevoie de ea, eventual îi reproşăm cât este defrumoasă, bine ţesută/lucrată, importantă ei pe mâna noastră etc... Astea fiind scrise, dau şi eu cu sfatul. Oameni, nu mai folosiţi alţi oameni, totodată nu vă mai bucuraţi că sunteţi folosiţi.